Se spune ca repetitia e mama invatarii! Si ca “obiceiurile” au un impact puternic in orice fel de activitate sau decizie de zi cu zi. Si se mai spune ca NU ne putem “dezobisnui”de ele. Mai exact, a fi conservator in publicitate inseamna a fi fidel unui produs; si pentru ca visul unui brand (ca si visul oricarei fete) se numeste “marry me!”, nu vad care ar fi diferenta intre ideea de a fi indragostit de o persoana sau a fi indragostit de un produs explicabil fiind de ce dintr-un simplu gand repetat se ajunge la o activitate repetata si-apoi la obicei!

Puterea pe care o are un “obicei” asupra brandurilor este, de cele mai multe ori, ideea dominanta in publicitate. Activitatile repetate de cumparare a unui produs ne transforma imediat in consumatori, apoi in consumatori fideli si ne-aduce la stadiul final: de “casatorie” cu marca respectiva. Divortul in advertising nu se semneaza cu acte ci este un proces decizional in care profitul companiei scade in favoarea unui “inlocuitor”;

Desi de ani de zile sunt pe Vodafone, acum o sa ma abonez la Orange, pentru ca au oferte avantajoase… si-n plus Orange e si cel mai mare operator de telefonie pe piata locala…SAU…dupa ce-am citit un articol pe net, eu si familia mea ( efect la nivel de masaJ ) ne-am hotarat sa nu mai mancam fast-food, asa ca o sa evitam de-acum inainte Mecul si o sa stam mai mult pe-acasa.

“Obiceiurile” ne formeaza personalitatea si au urmari semnificative in orice fel de hotarare pe care o facem in plan sentimental, profesional sau, de ce nu, in planul societatii de consum in care traim, insa schimbarea lor presupune tarie de caracter si vizualizarea unui viitor fara regrete sau nostalgie!

Alina Radu

Am dat si eu in mintea copiilor si am descoperit o carte minunata (Multumesc Adi!!!) scrisa de Gianni Rodari “Aventurile lui Cepelica” si un insight legat de obiceiurile romanesti de consum. Pentru ca vorbesc de o opera de-a dreptul savuroasa, merita sa va deschid apetitul relatandu-va primele randuri:

“Cepelica era fiul batranului Cepeloi si avea nu mai putin de sapte frati: pe unul il chema Ceapaverde, pe altul Cepeluta, pe celalalt Cepusoara si asa mai departe, nume fireste cum nu se poate mai potrivite pentru mladitele unei prea cinstite familii de ceapa. Altminteri, oameni cumsecade cu totii, trebuie s-o spunem de la bun inceput, desi amarnic de ghinionisti.

Deh, ce sa-i faci? Cand esti ceapa te nasti cu lacrimile-n ochi!”

“Nu numai …”, ar spune romanul. Cozi, accize, impozite, taxe adaugate, vorba ceea: “Esti ceea ce mananci!”

Luati toate retetele romanesti la rand! Toate, dar toate vor incepe cu “Taiati ceapa!”, “Caliti ceapa” si vor sfarsi in lacrimi si “Mujdei de usturoi”. De la ceapa sparta cu sunca, sarmale, salata de vinete, ciorba, piftie, saramura cu mujdei de usturoi pana la ceai si dulceata de ceapa. So, please welcome to five o’clock!

Mai mult decat atat, ceapa si usturoiul alunga gripa, hipertensiune, bronsita si…vampirii. Ca doar suntem tara lui Dracula, nu?!

Asa ca, domnilor merchandiseri luati aminte: Ingredientul potrivit la locul potrivit!

Scris de Anca-Felicia Stoica