Daca ar fi sa ne gandim la un obiect care e folosit peste masura pentru a exprima ideea de idee de idee de idee de idee pentru orice fel de activitate/serviciu/produs etc. care implica o oarecare cantitate de efort intelectual sau un proces de gasire de solutii pentru anumite probleme, imediat se aprinde, orbitor de luminos si exuberant de voios, becu’ iconic. Un bec atat de firav si de casabil, dar in acelasi timp ambitios in aspiratia sa catre asemanarea cu lumina solara datatoare de viata si de caldura. Simbolic, becusorul nostru are puteri nebanuite – e capabil sa transmita pe loc pretentia unora de a fi idio…simpatici. :o)

Nu, nu vrem sa ranim sau sa jignim scumpul si inepuizabilul izvor de satisfactii creative, nu avem nimic cu becu’ in sine. Ca doar nu e vina lui ca e atat de plin de substanta si de semnificatie. Ceea ce nu putem afirma cu inima usoara si despre utilizatorii de bec iconic. Aceasta specie este se pare in plina dezvoltare si nu are de gand sa-si intrerupa curentul creator. Am inteles, suntem nerabdatori sa aratam cat de sclipitoare sunt sinapsele noastre, cat de inzestrati cu abilitati de revelatie suntem, cat de usor ajungem la acel click spontan rezultat din fluxul constiintei combinat cu un pic de know how si de consumer knowledge, dar totusi, chiar nu gasim un alt obiect care sa ne exprime genialitatea si inclinatia catre epifanie?

Dragi creatori de logo-uri si de alte vizualuri expresive pentru identitatea si valorile unui brand, scormoniti pana gasiti ceva care nu ne satisface nevoia de clisee, trust me, we can handle it, mintea noastra inca nu e atat de atrofiata incat sa nu mai fie in stare sa aprecieze si alte asocieri neasteptate si…originale (yeah, key word here).

Acelasi lucru e valabil si in cazul leului, marului, globului pamantesc, creionului, frunzulitelor de tot felul, oitelor, ochiului/-ilor etc., dar intr-o masura suportabila. Stim ca e greu sa nu cadem in clisee si sa nu ne plimbam pe drumuri batute si razbatute, dar din pacate asta e meseria noastra – sa exploatam imprevizibilul, sa trecem peste tentatia primelor idei la indemana si sa gasim ne-mai-vazutul/auzitul/cititul.

Cred ca satisfactia lucrului bine facut ar fi mult mai mare atunci.

O sa ziceti “Ok, pai logo-urile trebuie sa foloseasca imagini familiare, care au o incarcatura simbolica deja asimilata, valoarea lui consta chiar in usurinta recunoasterii si asocierii rapide cu viziunile brand-ului, de ce sa renuntam la toate aceste avantaje?”. Pentru ca puteti. Si pentru ca asta e provocarea meseriei voastre. Stim ca nu e imposibil sa gasiti imagini si idei surprinzatoare pentru a va exprima identitatea. E mare nevoie de noi simboluri, consumatorul inoata intr-un lan de porumb in care toti stiuletii arata la fel. In concluzie, becul s-a cam stins si instalatiile care au impanzit piata comunicarii nu mai sunt observate de nimeni.