Am tot citit diverse articole pro sau contra folosirii tehnicilor SIT (Systematic Inventive Thinking) in procesul de creatie. Si niciodata n-am inteles care era problema. Adica de ce creativii n-ar avea voie sa foloseasca niste instrumente eficiente pentru a ajunge la ideea creativa? Nu este asta slujba lor? Sa gaseasca idei cat mai bune cat mai rapid?

Nu vreau sa exagerez cu analogiile, dar e ca si cum ai cere unui stilist sa te tunda cu o foarfeca normala. Asta poate face oricine. Dar e nevoie de skill-urile unui profesionist si de ustensilele potrivite pentru a realiza tunsoarea aia care sa te prinda bine, altfel iese ceva facut dupa ureche si asimetric.

Evident, o sa mi se aduca obiectia ca SIT-urile nu sunt tocmai ustensile, ci categorii in care se poate incadra o reclama creativa, si ca de fapt ceea ce face creativul este sa vada ce categorie se potriveste produsului si mesajului care trebuie transmis, trecand prin toate pe rand.

Este, intr-adevar, o chestiune de probare, dar nu garanteaza nimeni ca daca cineva incearca sa aplice regulile unei categorii o sa scoata aceleasi rezultate ca oricine altcineva. Aici intervine cu adevarat creativitatea. Caci ai putea sa clocesti intr-o categorie cu saptamanile, dar daca nu esti in stare sa nascocesti ceva cu adevarat nemaivazut, degeaba. Bineinteles ca tehnicile SIT pot oricand sa se imbogateasca cu alte categorii, dar asta nu inseamna ca cele identificate pana acum sunt uzate si ca ar trebui evitate.

Daca iti vine o idee care, intamplator si neintentionat, se incadreaza intr-una dintre categoriile SIT-ului, ce-o sa faci? O s-o arunci la gunoi pentru ca e sub demnitatea ta sa fii acuzat ca folosesti retete? O sa scrii in comunicatul de presa ca “Vedeti, eu de fapt n-am folosit SIT-ul, s-a folosit SIT-ul de mine.” ? Sa fim seriosi, nu e nicio rusine sa ai in minte lucrurile un pic mai ordonate decat restul lumii si sa fii constient de ce sta la baza succesului in creativitate. SIT-ul este strategia creativului, in afara celei facute de planner. Cei care l-au descoperit sistematic nu au facut decat sa gaseasca scheletul reclamelor bune, si mai departe e de datoria creativului sa-l imbrace cat mai original.

La fel cu oricare alte tehnici de stimulare ale creativitatii. O metoda nu poate sa faca 100% din munca, trebuie sa stii s-o aplici, si acolo sta esenta de fapt. Si orice strategie de determinare a unei idei bune este bine-venita, in orice domeniu. Pentru ca haosul nu face decat sa te tina pe loc. Si creativitatea nu e haos, e un mod de a ordona haosul astfel incat sa devina un haos mai frumos si mai amuzant.

Scris de Narcisa

Toata lumea este fascinata de lumea publicitatii si crede ca odata ajunsa in ringul de dans o sa scoata niste scheme de va da pe spate toata sala si care o sa smulga numai uau-uri de la publicul ramas cu gura cascata, ca-n mult-inspirata reclama la iaurtul de 50 bani (zic inspirata doar pentru ca exact asta e - inspirata… din alta reclama, la Mac, daca va mai aduceti aminte).

In acelasi timp, suntem avertizati subtil si timid de catre creativii de top ca munca in publicitate nu iti permite intotdeauna sa sclipesti, ci mai degraba te indeamna sa te ingropi cu capul in pamant de rusine, ca strutii. “Am mai scos una de cacao…” se gandesc probabil creativii care, abandonati de muza publicitatii, au fost nevoiti sa se lase infranti de o lipsa de idee care probabil i-ar adormi si pe ei in timpul calupului publicitar.

Ar fi interesant de aflat cat la suta din munca si-o considera un creativ gunoi, cat acceptabila si cat geniala. Dar asta probabil n-o s-o spuna nimeni cu voce tare. Chiar si sub manta anonimatului. Si aici vorbesc de cazuri in care nu au intervenit impedimente exterioare cum ar fi cerintele absurde ale clientului, deadline-ul strans sau brief-ul prea oricum-numai-stimulant-nu.

Ah nu, atunci pretextele vin in mod convenabil in ajutorul ego-ului. Vorbesc de resemnarea echipei de creatie intr-un sincer si trist “Mai mult de atat nu putem da…”, resemnare neconditionata de alte circumstante vitrege decat propria sterilitate sinaptica.

Oare cate momente de indoiala a intampinat un creativ, momente in care s-a intrebat ce cauta acolo si cum a ajuns sa practice aceasta meserie destinata nu-stie-nimeni-cui? Cate momente in care a fost nevoit sa faca un compromis cu propriile principii si standarde? Poate asta e tragedia meseriei de creativ. Pentru a ajunge la Idei trebuie sa iti petreci mult timp cu mediocritatea. Si mediocritatea doare in aceasta meserie mai mult ca in oricare alta. La buzunar si la ego. Sau poate am eu impresia gresita ca publicitarii chiar se gandesc la astfel de neajunsuri?

Nu stiu cum se simt altii, dar eu, daca as tine ocupat un loc de munca pretios si ravnit de atatia tineri aspiranti pentru a-mi flatula zilnic rateurile creative m-as simti nevrednica de sansa care mi s-a dat si mi-as da un anumit termen limita pentru a cloci oul de aur, iar daca m-as dezamagi din nou m-as retrage cuminte si as lasa pe altcineva mai odihnit sa se lupte cu pana de idei. Numai asa poate evolua publicitatea romaneasca in termeni de calitate.

Scris de Cis

Fiindca am facut un curs de Publicitate in facultate. Pentru ca am fost la mai multe evenimente dedicate (AdBreak, AdFel, etc) Pentru ca am citit IqAds si alte surse care povestesc despre acest domeniu. Pentru ca am lucrat trei luni pe postul de copywriter intr-o agentie de publicitate. Si pentru ca acum sunt la acest Master.

Publicitatea nu inseamna idei. Publicitatea inseamna munca. Talent, pasiune si dedicare. Multe cunostinte din domeniu. Inseamna sa fii la curent cu tot ce misca J Si sa nu te opresti. Iar atunci poate, vor aparea si ideile adevarate (prelucrate!).

Doua mituri

Am intalnit foarte multi oameni care ziceau “vreau sa lucrez in publicitate”. Cand habar nu aveau ce inseamna asta, pe ce post (de obicei in creatie), daca sunt potriviti sau fara sa fi citit nimic pana atunci. Doar simteau ca au idei si pot face reclame. Aveau credinta ca asta este singurul lucru necesar (sa ai idei), ca sa devii vedeta. Total gresit. Tot ei sunt si cei care nu reuseau sa se angajeze si nu intelegeau de ce.

Un alt mit pe care nu il inteleg este de ce Publicitatea se scrie cu litera mare si este vazuta de multi ca pe o sfera agatata undeva sus, departe, spre care ridici mana, te ridici pe varfuri, in care vrei sa intrii.?De ce oamenii care vor sa lucreze in publicitate se raporteaza la ea doar asa – ei afara, incercand sa intre. Cred ca este o raportare iarasi gresita, care viciaza relatia cu ea.

Ce sa faci ca sa lucrezi in publicitate

Asa cum o vad eu publicitatea este un domeniu de activitate, un domeniu al comunicarii la fel ca marketingul, relatiile publice sau vanzarile cu reguli specifice, despre care trebuie mai intai sa stii foarte mult pentru a deveni unul dintre cei care deja lucreaza. Sa participi la evenimente, sa faci networking, sa citesti mult, cu alte cuvinte sa-ti faci temele. Pentru ca atunci cand mergi la un interviu sa demonstrezi ca stii, mai important sa demonstrezi ca ai idei.

Idei are oricine. Merge pe strada, vede o pasare cum aterizeaza pe un fir de telegraf si se gandeste la ganduri ce pot fi transmise pe telefonia fixa. Romtelecom. Sau uda florile in balcon si daca are un portocal se gandeste cum ar fi sa-i toarne apa minerala ca sa iasa sucul de portocale deja acidulat. Orangina. Asta nu inseamna absolut nimic mai mult decat ca este un om cu imaginatie. Ceea ce este superb. Insa atunci cand se va angaja va trebui sa rezolve taskuri specifice pentru anumite branduri. Va trebui sa se conformeze unui brief si sa aiba o strategie. Va trebui sa stie inca cateva sute de alte lucruri.

Asadar, sfatul meu este: renuntati la fraza “vreau sa lucrez in publicitate” pana nu stiti despre ce este vorba, pe ce post v-ar placea sau daca vi se potriveste. Pana nu v-ati indreptat deja spre acest domeniu citind si mergand la evenimente. Cunoscand oameni. La fel, renuntati la ideea ca Publicitatea este o sfera indepartata, stralucitoare in care vreti sa intrati. Nu este. Poate chiar dimpotriva, este o mlastina in care daca ai pasit te vei afunda, din care doar cativa stiu sa rasara narcise.

Publicitatea nu este ceea ce pare, trebuie sa te straduiesti sa o cunosti, sa o descoperi. Va trebui sa te transformi dintr-un profan intr-un om care stie ce vrea si catre ce se indreapta.

Succes!

Scris de Gia Codrescu

“…asa, mai la stanga putin. Sa nu miscati! Zambiti, va rog! Gata!” si incet, incet nenea bland, care se juca de-a v-ati ascunselea dupa panze negre a incetat sa mai fie atat de prezent. Fotografia a ramas un hobby pentru cei pasionati, iar masele au descoperit poza. Sistemul digital si-a facut loc in fata sistemului analogic, si o data cu el, s-au remarcat si aparatele de telefonie mobila si webcam.

Cu rezolutie buna sau nu, ultimele doua au creat un monopol in randul amatorilor de social networking. Si pentru ca in Romania exista 2, 5 milioane de utilizatori hi5, we are the champions (mai multe detalii gasiti aici) la conturi deplorabile.

Personal, urasc functiile suplimentare ale unui telefon mobil, insa cine stie? O abordare a operatorilor de telefonie mobila in acest sens ar putea fi eficienta

Si pentru ca mi-am adus aminte: ii vreau inapoi pe Millige si Doig!

Scris de Anca Felicia Stoica