Oricat de surprinzator ar fi pentru cei care demonteaza argumentele tipice aduse in favoarea justificarii timpului, uneori ingrijorator de indelungat, petrecut in fata calculatorului, cercetatorii britanici au gasit unul destul de solid. Rezultatele, oarecum surprinzatoare, ale unui studiu atesta faptul ca tinerii care folosesc SMS-uri, programe IM, bloguri si retele sociale au mai multa inclinatie spre scris si ceva mai multa creativitate decat cei mai putin orientati catre noile tehnologii.

Studiul a fost realizat in luna mai a acestui an, pe un esantion de 3000 de tineri cu varste intre 9 si 16 ani, mentinandu-se un procent echilibrat atat intre varste, sexe cat si intre background-ul socio-economic al respondentilor. In principal, studiul isi propusese sa afle un insight in privinta atitudinii tinerilor fata de creativitatea in scris, el reusind in final sa coreleze direct placerea de a scrie, increderea in propriul talent, dar si deschiderea tinerilor catre a scrie creativ, cu folosirea tehnologiei si in special a internetului.

Spre exemplu, studiile arata ca 73% din tinerii intervievati folosesc chaturile si retelele sociale si 24% au un blog personal pe care scriu in mod constant. De asemenea, aceiasi tineri sunt mai deschisi spre comunicare, mai creativi si mai siguri pe talentul lor. La intrebarea de ce credeti ca aveti talent la scris, printre cele mai frecvente raspunsuri ale acestora au fost: “pentru ca imi folosesc imaginatia”, “pentru ca stiu sa scriu corect”, “pentru ca imi place”, “pentru ca citesc mult” si “pentru altii spun ca am.”

Daca doar 47% din cei care nu folosesc bloguri si retele sociale spun ca abilitatile lor la scris sunt bune, raspunsurile tinerilor mai “tehnologizati” indica un nivel mult mai ridicat, de 61%, al celor care cred ca au talent si sunt creativi.

In mod evident studiul vine sa contrazica criticile aduse calculatorului si noilor tehnologii. Nu e nici o noutate ca ele sunt privite ca o cauza directa a rezultatelor nefavorabile la invatatura, dar si pentru degradarea limbii de catre tinerii care folosesc Mesenger, bloguri, Twitter sau alte retele sociale si care si-au creat un limbaj propriu. Cat de mult reuseste sa incline balanta exercitiul de a scrie si de cultivare a creativitatii in directia opusa expresiilor de genul “brb”, “c f?”, “OMG” si a intregului univers al “text talk-ului”?

Cercetatorii britanici sunt convinsi ca rezultatele studiului demonstreaza ca talentul si creativitatea cresc cu cat mai multe forme de comunicare sunt utilizate, sau ca cel putin cu cat sunt mai obisnuiti cu exercitiul de a scrie, cu atat sunt mai increzatori si mai comfortabili cu comunicarea in general si in scris in particular.

Daca pe baza procentelor si a rezultatelor se pot trage multe concluzii, la nivel global se poate spune ca noile tehnologii ar putea fi departe de a reprezenta un pericol pentru educatia tinerilor, ci mai degraba functioneaza ca un catalizator. In plus, se poate spune ca engagementul online se poate transpune si se si resimte in creativitatea “offline”, sau altfel spus in abilitatile de comunicare ale tinerilor, in scris si nu numai.

Surse: National Literacy Trust, UK; in.news.yahoo.com

Andreea Popa

Cu totii stim raspunsul la aceasta intrebare. Atunci cand e vorba de o solutie creativa indrazneata de care echipa de creatie este multumita si despre care e sigura ca va ocupa un loc demn in portofoliu, intotdeauna exista acea reticenta in entuziasmul publicitarilor cauzata de cunoasterea faptului ca reclama ar putea sa nu ajunga niciodata sa delecteze publicul daca nu trece de The Big Bad Wolf of Creativity, clientul, who huffs and puffs and blows the creative concept down. “Dar de ceeeee?” se lamenteaza creativii in sinea lor cu disperarea unui copil caruia i-a fost daramat cu cruzime super sky scraper-ul construit din piese lego. De ce e atat de greu pentru client sa accepte o campanie originala, indrazneata, nemaivazuta? Am putea raspunde la aceasta intrebare impreuna. Eu voi da niste motive care imi trec mie prin minte si voi mai puteti adauga la lista prin comentarii.

1. Ceva care n-a mai fost facut vine intotdeauna cu elementul “imprevizibil”. Ori daca n-a mai fost facut, de unde suntem atat de siguri c-o sa aiba rezultate pozitive? Asadar, frica de necunoscut invinge din nou.

2. Hai sa facem ceva asemenator cu ceea ce-a facut competitia. Ei o duc bine. Poate noi o s-o ducem si mai bine.

3. Creativitatea e prea subtila pentru target-ul nostru. Publicul n-o sa inteleaga nimic.

4. Produsul meu e cel mai bun, nu trebuie decat sa-l aratam, spunem la ce se pricepe, mai bagam un bla bla si lumea o sa-l vrea.

5. Clientii au deseori fixatii si slabiciuni de toate felurile. Vezi articolul “Oamenii din spatele publicitatii”.

6. Unii clienti au standarde joase. Aproape la fel de joase ca unele segmente ale publicului (niciodata n-o sa inteleg cum unii pot aprecia banalitatile care le sunt bagate pe gat). Pentru ca pur si simplu nu stiu ce e aia publicitate buna. Asa ca isi imagineaza ca tot ce e difuzat in calupul de publicitate e ok si ca functioneaza.

7. “Eu imi cunosc produsul cel mai bine, stiu eu ce i se potriveste”. Din pacate, produsul nu e egal cu imaginea sa sau cu brand-ul, iar cei ce stiu cele mai multe despre asta sunt publicitarii.

Deocamdata atat ma duce mintea pentru a-mi explica celebrul conflict client vs. creativ. Daca simtiti ca am omis ceva, va rog, exprimati. Si poate intr-o buna zi vom vorbi si despre solutii. Altii se pare ca au gasit una:

Scris de Narcisa.

Am tot citit diverse articole pro sau contra folosirii tehnicilor SIT (Systematic Inventive Thinking) in procesul de creatie. Si niciodata n-am inteles care era problema. Adica de ce creativii n-ar avea voie sa foloseasca niste instrumente eficiente pentru a ajunge la ideea creativa? Nu este asta slujba lor? Sa gaseasca idei cat mai bune cat mai rapid?

Nu vreau sa exagerez cu analogiile, dar e ca si cum ai cere unui stilist sa te tunda cu o foarfeca normala. Asta poate face oricine. Dar e nevoie de skill-urile unui profesionist si de ustensilele potrivite pentru a realiza tunsoarea aia care sa te prinda bine, altfel iese ceva facut dupa ureche si asimetric.

Evident, o sa mi se aduca obiectia ca SIT-urile nu sunt tocmai ustensile, ci categorii in care se poate incadra o reclama creativa, si ca de fapt ceea ce face creativul este sa vada ce categorie se potriveste produsului si mesajului care trebuie transmis, trecand prin toate pe rand.

Este, intr-adevar, o chestiune de probare, dar nu garanteaza nimeni ca daca cineva incearca sa aplice regulile unei categorii o sa scoata aceleasi rezultate ca oricine altcineva. Aici intervine cu adevarat creativitatea. Caci ai putea sa clocesti intr-o categorie cu saptamanile, dar daca nu esti in stare sa nascocesti ceva cu adevarat nemaivazut, degeaba. Bineinteles ca tehnicile SIT pot oricand sa se imbogateasca cu alte categorii, dar asta nu inseamna ca cele identificate pana acum sunt uzate si ca ar trebui evitate.

Daca iti vine o idee care, intamplator si neintentionat, se incadreaza intr-una dintre categoriile SIT-ului, ce-o sa faci? O s-o arunci la gunoi pentru ca e sub demnitatea ta sa fii acuzat ca folosesti retete? O sa scrii in comunicatul de presa ca “Vedeti, eu de fapt n-am folosit SIT-ul, s-a folosit SIT-ul de mine.” ? Sa fim seriosi, nu e nicio rusine sa ai in minte lucrurile un pic mai ordonate decat restul lumii si sa fii constient de ce sta la baza succesului in creativitate. SIT-ul este strategia creativului, in afara celei facute de planner. Cei care l-au descoperit sistematic nu au facut decat sa gaseasca scheletul reclamelor bune, si mai departe e de datoria creativului sa-l imbrace cat mai original.

La fel cu oricare alte tehnici de stimulare ale creativitatii. O metoda nu poate sa faca 100% din munca, trebuie sa stii s-o aplici, si acolo sta esenta de fapt. Si orice strategie de determinare a unei idei bune este bine-venita, in orice domeniu. Pentru ca haosul nu face decat sa te tina pe loc. Si creativitatea nu e haos, e un mod de a ordona haosul astfel incat sa devina un haos mai frumos si mai amuzant.

Scris de Narcisa

Cu toate ca de cele mai multe ori uram sa primim sfaturi nesolicitate, unele, poate, fie pentru cateva secunde, fie pentru o viata intreaga ne fac lumina asupra unui drum pe care nu ne-am gandit sa o luam.

Am sa va prezint aleator in aceasta sectiune a blogului cele mai relevante sfaturi din advertising (peste care resusesc eu sa dau). Incep prin a va face cunostinta cu decalogul, cele 10 sfaturi pe care le-a impartasit cu noi, prin blogul de la BBDO, Mihai Gongu – deputy creative director.

In cazul in care nu le descoperiserati inca, intamplator sau nu, aceste sfaturi, va voi prezenta o parte din ele mai jos (partea I), lasandu-va libertatea de a impartasi mai departe daca ati reusit sa puneti in practica vreunul dintre aceste sfaturi, daca a functionat pentru voi sau nu, ce a functionat in schimb sau chiar care dintre sfaturi va face cu ochiul sa le testati mai mult.

De asemenea, daca ati intalnit sfaturi pe care le considerati demne de impartasit, soptite de publicitari mai mici sau mai mari, va rog sa imi scrieti pe mail. Daca voi insiva lucrati sau ati lucrat in publicitate si aveti un sfat valoros de impartasit astept mailurile voastre – toate pe adresa andra.blidaru[at]admasters[punct]ro

1. Publicitatea e ca fotbalul. Nu pentru ca are staruri, scheme, tactici, divizii, echipe cu bani si fara inima, echipe cu inima si fara bani, transferuri spectaculoase, clasamente, cupe si supercupe, stranieri, blaturi, ci pentru ca toata lumea se crede perfect avizata sa isi dea cu parerea despre fenomen fara niciun fel de retinere.

2 .Nu e ceva intrinsec rau in asta. Insa aglomeratia de voci pur si simplu descurajeaza pe cei care chiar vor sa invete ceva si nu sa vada talkshowuri. De aceasta problema m-am lovit si eu acum 6 ani cand m-am angajat. Mi-ar fi placut sa citesc pe atunci articole care sa imi ofere si sfaturi nu numai pareri. Si acum iata ca am ocazia sa scriu eu un astfel de articol pentru cei care se gandesc ca a fi creativ e jobul potrivit pentru ei.

3. Fii burete. Lucrezi cu creierul si el nu are program de 8 ore. Citeste de toate. Priveste de toate. Asculta de toate. Traieste de toate. Nu neaparat Micul Larousse. Dar macar fratele lui mai mic si mai prost.

4. Fii muncitor. Ia un creion si o hartie. Nu gandi cu ochii pe pereti. Ideile nu vin ca visele. Ideile nu se pogoara. Ideile vin pe hartie. Scrie 20 de idei si alege pe alea 3 cele mai bune.. Nu te trisa. Nu unsprezece, douazeci. Nu saptesprezece, douazeci. Cantitatea iti da calitate. Ideile se sapa. Sapa.

5. Fii pe felie. Un zugrav stie doar sa traga o dunga de vopsea pe un perete, dar un pictor stie sa si explice de ce. Fii pictor, nu zugrav. Prezinta-ti ideile cu argumente si charisma. Invata sa vorbesti si limba marketing managerului si a consumatorului si a strategului. Fii poliglot. Nimeni nu impusca un poliglot, oricat de rau ar fi razboiul.

Articol de Andra Blidaru

Toata lumea este fascinata de lumea publicitatii si crede ca odata ajunsa in ringul de dans o sa scoata niste scheme de va da pe spate toata sala si care o sa smulga numai uau-uri de la publicul ramas cu gura cascata, ca-n mult-inspirata reclama la iaurtul de 50 bani (zic inspirata doar pentru ca exact asta e - inspirata… din alta reclama, la Mac, daca va mai aduceti aminte).

In acelasi timp, suntem avertizati subtil si timid de catre creativii de top ca munca in publicitate nu iti permite intotdeauna sa sclipesti, ci mai degraba te indeamna sa te ingropi cu capul in pamant de rusine, ca strutii. “Am mai scos una de cacao…” se gandesc probabil creativii care, abandonati de muza publicitatii, au fost nevoiti sa se lase infranti de o lipsa de idee care probabil i-ar adormi si pe ei in timpul calupului publicitar.

Ar fi interesant de aflat cat la suta din munca si-o considera un creativ gunoi, cat acceptabila si cat geniala. Dar asta probabil n-o s-o spuna nimeni cu voce tare. Chiar si sub manta anonimatului. Si aici vorbesc de cazuri in care nu au intervenit impedimente exterioare cum ar fi cerintele absurde ale clientului, deadline-ul strans sau brief-ul prea oricum-numai-stimulant-nu.

Ah nu, atunci pretextele vin in mod convenabil in ajutorul ego-ului. Vorbesc de resemnarea echipei de creatie intr-un sincer si trist “Mai mult de atat nu putem da…”, resemnare neconditionata de alte circumstante vitrege decat propria sterilitate sinaptica.

Oare cate momente de indoiala a intampinat un creativ, momente in care s-a intrebat ce cauta acolo si cum a ajuns sa practice aceasta meserie destinata nu-stie-nimeni-cui? Cate momente in care a fost nevoit sa faca un compromis cu propriile principii si standarde? Poate asta e tragedia meseriei de creativ. Pentru a ajunge la Idei trebuie sa iti petreci mult timp cu mediocritatea. Si mediocritatea doare in aceasta meserie mai mult ca in oricare alta. La buzunar si la ego. Sau poate am eu impresia gresita ca publicitarii chiar se gandesc la astfel de neajunsuri?

Nu stiu cum se simt altii, dar eu, daca as tine ocupat un loc de munca pretios si ravnit de atatia tineri aspiranti pentru a-mi flatula zilnic rateurile creative m-as simti nevrednica de sansa care mi s-a dat si mi-as da un anumit termen limita pentru a cloci oul de aur, iar daca m-as dezamagi din nou m-as retrage cuminte si as lasa pe altcineva mai odihnit sa se lupte cu pana de idei. Numai asa poate evolua publicitatea romaneasca in termeni de calitate.

Scris de Cis