Publicitatea este vazuta de unii ca “the big bad wolf” care a creat tot cercul vicios al consumerismului. Desi clar, ea nu este principalul vinovat. Daca nu exista capitalism, deci mai multe companii aflate in competitie pentru a-si vinde produsele, nu exista nici publicitate.

Daca CSR-ul este modul in care marile corporatii incearca sa-si compenseze activitatea daunatoare prin campanii menite sa ajute intr-un fel sau altul societatea sau mediul, am putea presupune ca industria publicitatii isi are si ea CSR-ul ei prin campaniile sociale pe care le creeaza pentru anumite institutii si organizatii? Poate ca da, poate ca nu. Dar, in primul rand, de ce ar avea nevoie publicitatea de CSR? Nu e ca si cum dispune de o fabrica poluanta care foloseste resursele pamantului si distruge sansele de regenerare ale mediului. Desi firmele de productie publicitara folosesc destule materiale nereciclabile, iar tipografiile nu mai inceteaza sa scoata in lume milioane de copaci sub forma de hartii care ajung gunoi. Dar aici vorbim strict de activitatile agentiilor de publicitate pana la productie. Ei bine, fie ca ne place sau nu, publicitatea este responsabila pentru promovarea consumerismului, adica acel principal instrument care face produsele sa circule in natura… sau mai bine spus, sa nu circule in natura, pentru ca, nu-i asa, putine produse sunt complet ecologice ca sa poata fi absorbite inapoi de natura… ce sa mai vorbim de procesul lor de productie…

Deci oricum ne-am uita la situatie, orice produs care presupune industrializare si este adus in viata consumatorilor prin publicitate contribuie la degradarea planetei si, daca vrem sa mergem mai departe, chiar la degradarea spiritului uman. Cum se simt publicitarii stiind ca sunt vazuti ca acei paraziti responsabili pentru tot ceea ce inseamna societatea de consum in ziua de azi? Probabil ca nu se simt deloc sau nu se gandesc la implicatiile de ansamblu ale muncii lor. Dar lasati ca simtim noi pentru ei si le zicem ca exista o sansa de “redemption”. Campaniile sociale. Pentru orice presupune bun simt si umanitate: protejarea mediului, indreptarea comportamentului deviant uman, incurajarea caritatii, diminuarea urii intre semeni etc. Fie ca sunt create pro bono sau pe baza unui buget modic. Fie ca au client o corporatie, o organizatie guvernamentala sau un ONG micut si lipsit de fonduri.

Am putea spune atunci ca prin campanii sociale industria publicitatii ar putea incerca sa dea inapoi lumii ceea ce a luat. Toate acestea sunt sanse ca oamenii de rand sa nu mai priveasca publicitatea ca pe sursa tuturor nenorocirilor. Da, da, deja am stabilit asta, corporatiile sunt sursa adevarata a nenorocirilor, dar din pacate publicitatea e partea cea mai vizibila din tot procesul acesta de vanzare-cumparare. Sta ca un paravan intre rosiile aruncate din public si producatori. Publicitatea nu e nobila, oricat de creativa ar fi. Dar ar putea fi nobila. Si daca ar fi mai mult nobila decat inclinata spre profit, ar fi perfect.

La fel ca acele companii si corporatii care se folosesc de CSR pentru “a-si cere indirect scuze” lumii pentru toate efectele nocive pe care le au asupra mediului, industria publicitatii in sine creeaza un mare CSR prin campaniile sale sociale, mai ales cand ele sunt pro bono. Este bine cand uneori in loc sa promovezi sa mai bea omul o Cola, il indemni sa nu-si mai bata nevasta sau sa nu mai arunce gunoaie pe strada. Dar sunt iertate agentiile de catre anti-consumeristi? Am intrebat unul si mi-a raspuns ca e inutil sa incerci sa iti izbavesti pacatele cand deja nu mai exista cale de intoarcere la o societate dezindustrializata, iar motorul capitalismului functioneaza de prea mult timp ca sa-i mai poti estompa sau revoca efectele.

In concluzie, voi, ca aspiranti la un job in publicitate, cum planuiti sa va spalati pacatele?

Scris de Narcisa Dobrincu