Pretext: Dragi cititori, tin sa va anunt cu emotie in glas ca asta e primul meu articol “de drept” pe acest blog. Pana acum Gia careia ii multumesc imi lua articolele de pe mail si le punea aici ca doh eu nu ma pricep (nu ca acum am invatat).

A inceput brusc sa ma cuprinda spiritul Craciunului. Spun brusc pentru ca este prea devreme (la ce vreme e afara mai bine ma gandesc la plaja) dar si pentru ca nu sunt eu cel mai fericit om cu sarbatoarea asta (ca sa va faceti o idee sunt un fel de Unchiul Scrooge din “Poveste de Craciun” a lui Charles Dickens).

Este prea devreme sa va omor cu Mos Craciun care vine dupa cafea sau cu reclamele Coca-Cola “fiti obezi, iubiti Craciunul” dar m-am gandit ca e un moment bun sa fiu mai sensibil si sa vorbesc despre acele reclame despre copii care chiar te impresioneaza.

Concret: Campaniile sociale pentru donarea de sange, sau campaniile dedicate copiilor cu malformatii cardiace. Oricat de carcotas ma aflu nu pot sa nu ma las impresionat de aceste executii foarte bune si sensibile. Probabil ca pe langa orice alt merit al “advertisingului” cel de a face auzite niste voci este cel mai important.

Daca ne gandim la cat de stupide sunt multe reclame (pe unele le-am dezbatut pe aici dar mai sunt multe) atunci aceste reclame “sociale”, mai ales legate de copii, sunt chiar o trezire la realitatea cruda in care se cufunda Romania doamnei Udrea cu pesti in copaci.
Consider cu adevarat importante aceste ad-uri incat ele chiar nu vand nimic, nu ofera nimic, dar cei ce s-au apucat sa le faca chiar s-au chinuit sa transmita ceva.

Ganditi-va doar cat plateste un client bun si mare pentru o reclama cu Tanti Maria si Dero, dar mai ales interesul lui comercial caruia nu i te poti pune de-a curmezisul si cum, o campanie sociala, poate prinde o forma vizuala la fel de importanta desi interesul comercial este minim.

Priviti aceasta reclama (fantastica idee) care chiar doare. (Executie Logo Bigger)

Nu v-am emotionat? Atunci va invit sa vedeti inca una din acele reclame pe care daca le treci cu vederea, poate n-ai pierdut nimic dar daca le vedeti tot ce-i posibil sa castigati ceva.

Chiar vreau sa felicit in mod public sensibilitatea creativilor care au facut aceste reclame si oricat i-as critica in alte post-uri, scot palaria (si nu ca la PRO TV) in fata lor.
Daca va ganditi ca m-a lovit tramvaiul si am cazut in butoiul plin de cuvinte frumoase va inselati. Dar uneori e chiar indicat sa dai Cezarului ce-i al Cezarului.

Bun, mai caut ce mai caut prin rezerva mea de reclame (am o baza de date foarte bine inchegata cu reclamele din Romania – nu! ) si am dat peste o reclama (o sa-i spun “executie” ca cica asa-i deontologic) dedicata tot copiilor, dar de data asta este vorba despre copii care nu sunt ascultati.

Personal, chiar m-a intrigat executia asta (v-am spus ca-l folosesc ) pentru ca m-a facut sa dau sonorul mai tare!

Epilog: Astazi nu voi da oua nimanui. Chiar nu merita. Toti cei ce si-au stors mintea sa realizeze aceste reclame chiar merita toata lauda nu numai pe argumente tehnice dar mai ales pentru sensibilitatea de care au dat dovada.

Sper ca aceasta plimbare prin reclamele sociale v-a placut si nu am dezamagit carcotasii, dar uneori chiar si eu devin sensibil ;). Iar daca tot vine Craciunul, macar asa sa-mi spal si eu pacatele pentru toate caricaturile pe care le fac pe aici.

Pentru data viitoare promit sa iau pontul de la Andrada (merci) si sa ma intorc in bocanci, murdar cu noroi pe fata, sa arunc cu oua in inamicul meu numarul 1: RECLAMELE PROASTE!