Din nou la facultate

Ştiu ce o să spună cei mai mulţi dintre voi, văzând titlul acestei cărţi- “Alt self help?”. Ei bine, vă înşelaţi. Deşi am incadrat-o şi la dezvoltare personală, Încrederea… este o combinaţie ciudată între prima categorie şi management. Asta în ceea ce priveşte conţinutul, pentru că al doilea lucru care m-a “izbit” (după faptul că m-am înşelat în privinţa subiectului) a fost acela că întreaga carte este structurată ca un curs la facultate.

Asta este ceea ce m-a deranjat cel mai mult. Faptul că informaţiile (multe de altfel) sunt aproape listate, fără să se facă vreo trecere demnă de o carte între ele. Situaţia este salvată cât de cât de subitlurile care aerisesc pagina, altfel probabil că aş fi renunţat rapid la citit- cu toţii suntem melancolici câteodată, dar nopţile pline de citit cursuri nu sunt încă chiar atât de departe:).

Nu încrederea aceea

Spuneam mai sus că m-am înşelat în privinţa subiectului cărţii. Eu crezusem că o să fie vorba despre tehnici de sporire a încrederii în sine. Ar fi fost “doar o altă carte de dezvoltare personală”, însă încrederea în propria persoană este un lucru important, aşa că nu ar fi fost o pierdere de timp. Însă mi-am dat seama curând că autorii se referă de fapt la încrederea între oameni, ca relaţie.

Această constatare m-a făcut curioasă- desigur autorii admit faptul că nu poţi determina o altă persoană să aibă încredere în tine dacă tu stai prost la acest capitol, însă nu acesta este subiectul adus în discuţie. Încrederea este împărţită în patru tipuri: încrederea de sine, încrederea relaţionala, încrederea structurală, încrederea în tranzacţii, iar tipul tratat în carte este, cum spuneam şi mai sus, încrederea relaţională.

Prietenul la nevoie se cunoaşte?

(continuarea pe bookblog.ro)